“Tine de moralitate sa nu te simti acasa in casa altcuiva.”Edward Said
In ciuda evenimentelor recente din lumea araba sau poate chiar
avand o stransa, dar subtila legatura cu ele, conflictul dintre Palestina si
Israel a fost si este un subiect tratat cu interes si intens dezbatut.
Urmatoarele trei articole se intorc la radacinile acestei teme si reflecta
parerile pesonale asupra subiectului sustinute desigur de argumente istorice.
Revendicarea Palestinei de catre Israel este la fel de putin valida
precum a oricarei alte natii decat a celor ce au detinut teritoriul inca
dinaintea lansarii programului sionist. Palestina
reprezenta deja patrie sau “casa” pentru
o populatie relative numeroasa, in special araba, strans legata de acest
teritoriu. Este absurd de nedrept sa te strecori in casa cuiva si sa ti-o
insusesti ca si cum ar fi fost dintotdeauna a ta. Moral sau nu, acel
loc nu va deveni niciodata pe deplin casa ta si fiecare colt de pamant se va
razvrati precum un blestem primordial.
Dar inainte de toate, poate ca ar trebui sa ne punem intrebarea
daca Palestina a reprezentat un tel in
sine pentru sionisti de la inceput?
In timp ce Zionismul initial – Hovevai Zion care se manifesta in
anumite orase rusesti in jurul anului 1881 promova emigrarea in Palestina si
activitati de stabilire acolo, tatal sionismul politic modern Theodor Herzl, in cartea sa (o parodie de
altfel) “Statul Evreu” nu a stabilit niciodata Palestina ca un scop final, lasand astfel loc pentru variante precum
Argentina si Kenia.
“Statul Evreu” a reprezentat baza pentru ceea ce avea sa devina
proiectul sionist si solutia moderna la marea dilema evreiasca, oferind un
adevarat plan pentru crearea patriei evreiesti. Cu toate acestea, cartea a
lasat deschisa intrebarea legata de locul unde avea sa se puna in aplicare indraznetul proiect, daca acesta ar fi trebuit sa fie in Palestina datorita asocierilor
istorice si religioase, sau in orice alt loc care ar fi putut fi obtinut usor,
prin mijloace mai mult sau mai putin legale, dar cu siguranta diplomatice
tinand cont de talentul diplomatic al lui Herzl. Insa, cu siguranta, Palestina
nu a reprezentat de la inceput ea insasi scopul proiectului sionist.
Decizia ca Palestina ar trebui sa devina teritoriul comunitatii
evreiesti a fost exprimata mai tarziu, la Primul Congres Sionist de la Basel in
1897. Acesta a fost si momentul in care s-a decis instituirea Organizatiei
Mondiale Sioniste condusa de nimeni altul decat Theodore Herzl si s-au definit obiectivele sioniste prin
programul Basel: “Obiectivul sionismului este crearea unei case pentru poporul
evreu in Eretz Israel protejat de lege.” In ciuda folosirii termenului “home” –
ce nu inseamna neaparat patrie, ci casa, si nu “state” – stat, scopul
sionistilor poate fi usor inteles: un stat pentru evrei in Palestina. De
altfel, importanta Congresului, poate fi subliniata de catre un citat din
jurnalul lui Herzl: “ La Basel am fondat Statul Evreu. Daca as fi spus-o tare
astazi, mi s-ar fi raspuns cu un raset universal. Poate in cinci ani, si cu
siguranta in cincizeci, toata lumea va stii aceasta.” Cu siguranta, cu totii o stim astazi…
Asadar, decizia sionista de a fonda un stat evreu in Palestina a
fost luata abia in 1897, chiar daca se stia ca teritoriul este deja locuit. Nu
era nici pe departe conform sloganului sionist: “un taram fara popor, pentru un
popor fara taram”. Realitatea era complet diferita si se reflecta mai bine in
raspunsul celor doi rabini trimisi sa cerceteze teritoriul: “Mireasa este
frumoasa, dar casatorita cu un alt barbat.” Palestina era un teritoriu ravnit,
dar deja detinut de altcineva. Totusi nimic nu i-a oprit pe sionisti din a-si realize
obiectivele. In concluzie, intregul proiect sionist s-a bazat inca de la inceput
pe o continua negare a realitatii teritoriale. Invaliditatea sa, atat din punct
de vedere legal, cat si moral, este lesne de inteles…
No comments:
Post a Comment