Dupa ultima mea postare, cineva m-a intrebat pentru cine scriu. Raspunsul meu este un proverb chinezesc:
“Daca arcasul tinteste doar pentru placerea de a atinge tinta, atunci isi foloseste cu adevarat talentul. Cand tinteste pentru scor, mana ii tremura si respiratia ii este ingreunata. Cand tinteste pentru un premiu in aur, devine nebun si orb. Nu talentul sau a scazut, doar viziunea asupra tintei l-a schimbat.”
Asadar, nu scriu pentru cineva. Daca as face-o, atunci as pierde acest dar divin – viziunea asupra tintei m-ar schimba. Scriu avand convingerea ca aceasta este propria mea expresie a divinitatii si a vointei Sale. Scriu pentru ca sunt constienta de puterea extraordinara a cuvantului, caci El este inceputul.
Iar acum scriu pentru ca acesta este modul meu de a fi alaturi de cei ce sunt pe strazile Egiptului, aratand curaj, patriotism, unitate. Ei dovedesc ca “individul este cel ce conteaza” (St. Teresa de la Avila), nu regimul sau figurile politice.
“Suntem aici ca egipteni, nu ca judecatori.” Acestea sunt cuvintele unui judecator egiptean ce s-a alaturat astazi protestantilor. Declaratia sa a fost urmata de cea a unui doctor, martor la uciderea prietenilor lui, partasi alaturi de el la protest. Indurereat, gaseste insa puterea de a spune ca soldatii nu vor trage in oameni, pentru ca si ei sunt tot egipteni, si sunt in slujba tarii, nu a unei singure persone, isi iubesc patria si cetatenii ei. Cu totii au asadar acelasi scop, aceasi tinta, exprimata extrem de simplu si expresiv: “ Suntem cu totii egipteni!”
Scriam despre puterea cuvantului… Cata incaractura emotionala, cata putere si cat adevar se regasesc in aceste cuvinte: “”Suntem cu totii egipteni!” Acesta este adevaratul simbol al unitatii.
In postarea anterioara vorbeam despre sentimentul lipsei de putere al arabilor, citandu-l pe regretatul jurnalist Samir Kassir. Acum sentimentul acela s-a transformat intr-o lectie incredibila de curaj si nu pot spune decat ca sunt mandra sa fiu martora la aceasta istorie in timp real. Cu atat mai mult cu cat nu a fost nici macar nevoie de ceea ce noi numim indispensabila tehnologie: internet, telefon mobil, media. In fapt, programele de socializare precum Facebook, Twitter, Skype, You Tube au fost barate inca de la inceputul saptamanii, iar internetul si retelele de telefonie mobila au cazut vineri dimineata. Dar nimeni si nimic nu-I poate opri pe oameni sa se adune pentru Iaum al-Juma, mai ales intr-o tara preponderant musulmana. (Iaum al-Juma este, in traducere, Ziua Adunarii, ziua in care musulmanii se aduna si se roaga impreuna in moschee)
Cu siguranta, nu este nimic pozitiv in razboaie, lupte, conflicte, revolutii, arme, atacuri. Dar toate acestea fac parte din natura noastra umana. Si, totdata, oricat de greu ar fi de acceptat si ele sunt un mod de a marca o evolutie…sau, mai bine spus, un mod de a evolua. Dar totul sta in puterea noastra de a ne controla frica sau curajul, inversunarea, furia, dorinta de putere si comanda.
La 13 ani, scriam pe prima pagina a primei mele carti:
“Dumnezeu ne da putere sa mergem mai departe, pentru ca noi sa mai facem un pas. Dumnezeu ne daruieste un gand bun, pentru ca noi sa mai talmacim o vorba. Dumnezeu ne sadeste in suflet speranta, pentru ca noi sa visam. Dumnezeu a trimis pe pamant o noua lege – legea iubirii!”
Si acum totul sta din nou in mainele noastre…
No comments:
Post a Comment